Efectul spectatorului (bystander effect)
Afirmația evaluată: Cu cât sunt mai mulți martori, cu atât fiecare dintre ei e mai puțin dispus să ajute.
Publicat · cum lucrăm
Pe scurt
Efectul spectatorului înseamnă că o persoană e mai puțin dispusă să ajute la o urgență când mai sunt și alții de față decât când e singură. Explicația clasică e difuzia responsabilității: fiecare simte că ajutorul e treaba altcuiva. Efectul e bine documentat, dar e adesea înțeles greșit, ca și cum în mulțime n-ar ajuta nimeni. Filmările unor conflicte reale arată contrariul: aproape mereu intervine cineva.
Ce spune
Experimentele clasice. Darley și Latané (1968) au pornit de la uciderea lui Kitty Genovese, în 1964, despre care presa scrisese că 38 de martori priviseră fără să ajute. În experimentele lor și în cele care au urmat, care simulau diverse urgențe, prezența altor martori îl făcea pe fiecare să intervină mai rar. Au explicat asta prin difuzia responsabilității. Studiul nu l-am citit; îl descriem după Philpot et al. (2020) și Liebst et al. (2019).
Meta-analiza. Fischer et al. (2011) au adunat studiile din anii 1960 până în 2010: peste 7.700 de participanți și 105 efecte măsurate. Efectul mediu a fost moderat spre mic (g = −0,35). A fost mai slab când situația părea periculoasă, când agresorul era de față și când intervenția avea un cost fizic. Autorii cred că o urgență periculoasă e recunoscută mai repede ca urgență. Am citit doar rezumatul acestei lucrări.
Agresiuni reale, martor cu martor. Liebst et al. (2019) au analizat 81 de agresiuni din centrul Copenhagăi, raportate la poliție și filmate de camere de supraveghere, și au observat 764 de martori. Se așteptau ca efectul să se inverseze, fiindcă în situații periculoase mai mulți oameni înseamnă mai mult sprijin. Au găsit însă efectul clasic: cu cât erau mai mulți martori, cu atât fiecare intervenea mai rar. Mult mai puternic a contat dacă martorul cunoștea pe cineva implicat în conflict: șansele lui de a interveni erau de peste 20 de ori mai mari decât ale unui străin. Chiar și așa, în 85% dintre agresiuni a intervenit cel puțin un martor.
Ce contează pentru victimă. Philpot et al. (2020) au pus întrebarea pe care și-o pune o victimă: va ajuta cineva? Au analizat 219 conflicte reale, de la certuri aprinse la violență gravă, filmate în centrele orașelor Amsterdam, Cape Town și Lancaster. Au considerat intervenție gesturile de calmare, atingerile liniștitoare, blocarea sau tragerea deoparte a agresorului, consolarea victimei și ajutorul practic dat unui rănit. Cel puțin un martor a intervenit în 90,9% dintre conflicte, de obicei mai mulți, în medie 3,76. Procentul n-a diferit clar între cele trei țări, deși centrul din Cape Town e perceput ca mult mai puțin sigur. Cu fiecare martor în plus, șansele ca victima să primească ajutor au crescut cu aproximativ 10%.
Exemplu
Cineva se prăbușește pe un peron aglomerat. Fiecare dintre cei din jur se poate gândi că altcineva a sunat deja la 112. Pe de altă parte, cu atât de mulți oameni prezenți, e probabil ca măcar unul să se apropie. Exemplul e o ilustrare, nu un studiu citat aici.
Cum îl aplici
Pașii de mai jos sunt un mod practic de aplicare propus de noi, pornind de la studiile citate.
- Nu presupune că s-a ocupat deja altcineva. Asta e chiar gândul pe care îl descrie difuzia responsabilității.
- Când ai nevoie de ajutor, cere-l cuiva anume. E o deducție din explicația difuziei responsabilității; studiile citate aici n-au testat-o.
- Nu trebuie să intervii singur. În conflictele filmate de Philpot et al., de obicei au intervenit mai mulți oameni, iar meta-analiza sugerează că ceilalți martori pot fi și un sprijin.
- Nu te teme că mulțimea te va ignora. În conflictele reale studiate, aproape mereu a ajutat cineva.
Limite și nuanțe
- Efectul e despre fiecare martor, nu despre grup. Un martor ajută mai rar când sunt mulți, dar fiind mai mulți, șansa ca măcar unul să ajute poate crește. Cele două lucruri sunt adesea confundate.
- Studiile pe filmări sunt corelaționale. Ele nu arată că numărul martorilor e cauza; pot exista alte diferențe între situațiile cu mulți și cu puțini martori.
- Poate fi și saturație, nu doar apatie. Liebst et al. propun că, peste un anumit număr de oameni care ajută deja, ceilalți nu mai sunt necesari. Efectul fiecărui martor în plus a scăzut pe măsură ce numărul creștea: trecerea de la doi la trei martori a contat mai mult decât de la 12 la 13.
- Ce s-a numărat ca ajutor. Philpot et al. au numărat și gesturi mici, cum ar fi un gest de calmare. Filmările nu aveau sunet, așa că intervențiile doar verbale n-au putut fi numărate.
- Contextele sunt limitate. Filmările vin din centre de oraș, adesea din zone cu baruri, iar agresiunile din Copenhaga erau raportate la poliție, deci mai grave. Rezultatele nu se aplică automat altor situații.
- Cazul Kitty Genovese. Philpot et al. notează că relatarea despre cei 38 de martori pasivi e pusă la îndoială de lucrări mai noi, pe care nu le-am citit.
- Ce am citit. Philpot et al. (2020), în manuscrisul acceptat, de pe OSF, și Liebst et al. (2019), în versiunea publicată, din arhiva Universității din Copenhaga, le-am citit integral. Din Fischer et al. (2011) am citit doar rezumatul. Darley și Latané (1968) nu l-am citit; îl descriem după celelalte studii.
Surse
- John M. Darley, Bibb Latané (1968). Bystander intervention in emergencies: Diffusion of responsibility
- Peter Fischer, Joachim I. Krueger, Tobias Greitemeyer et al. (2011). The bystander-effect: A meta-analytic review on bystander intervention in dangerous and non-dangerous emergencies
- Lasse Suonperä Liebst, Richard Philpot, Wim Bernasco et al. (2019). Social relations and presence of others predict bystander intervention: Evidence from violent incidents captured on CCTV
- Richard Philpot, Lasse Suonperä Liebst, Mark Levine, Wim Bernasco, Marie Rosenkrantz Lindegaard (2020). Would I be helped? Cross-national CCTV footage shows that intervention is the norm in public conflicts
Vezi și: Efectul Hawthorne, Eroarea fundamentală de atribuire, Euristica disponibilității, Experimentul Asch (conformismul), Experimentul Milgram (obediența față de autoritate)