neur.ro

Amorsarea (priming)

tip: efect · origine: studiu · dovezi: contestate · teme: judecăți și probabilități

Afirmația evaluată: Un cuvânt sau o imagine văzute în treacăt îți schimbă comportamentul fără să-ți dai seama.

Publicat · cum lucrăm

Pe scurt

Amorsarea sau priming-ul înseamnă că un stimul întâlnit acum influențează felul în care procesezi ce urmează. Termenul acoperă de fapt două idei foarte diferite. Prima, din psihologia cognitivă, e că un cuvânt te face să recunoști mai repede cuvinte înrudite, pentru o fracțiune de secundă. Asta e bine stabilit. A doua, din psihologia socială, e că un cuvânt sau o imagine întâlnite în treacăt îți pot schimba comportamentul minute întregi, fără să-ți dai seama. Studiile celebre din a doua categorie n-au mai apărut în replicările atente.

Ce spune

Amorsarea semantică. Meyer și Schvaneveldt (1971) le-au arătat participanților perechi de șiruri de litere și i-au rugat să spună cât mai repede dacă ambele sunt cuvinte. Răspunsul a venit mai repede pentru perechi de cuvinte asociate decât pentru cuvinte fără legătură. Shanks et al. (2013) notează că efectele de acest tip sunt bine stabilite în psihologia cognitivă, dar se generalizează foarte îngust, iar influențele inconștiente, când apar, durează sub o secundă.

Amorsarea comportamentului. Bargh, Chen și Burrows (1996) le-au dat studenților să formeze propoziții din cuvinte amestecate. Pentru unii, printre cuvinte erau unele legate de bătrânețe. Autorii au raportat că acești studenți au mers apoi mai încet pe hol, la plecare, decât ceilalți. Într-un alt experiment, cei care formaseră propoziții cu cuvinte despre nepolitețe au întrerupt mai repede o discuție a experimentatorului. Studiul a devenit unul dintre cele mai citate din psihologia socială. Originalul nu l-am citit; îl descriem după Doyen et al. și Weingarten et al.

Mersul lent, repetat. Doyen et al. (2012) au repetat experimentul cu 120 de studenți. Spre deosebire de original, unde timpul se măsura cu un cronometru manual, au folosit senzori în infraroșu. Nu au găsit nicio diferență. Într-un al doilea experiment, au făcut ca jumătate dintre experimentatori să se aștepte ca participanții să meargă mai încet, iar cealaltă jumătate să se aștepte să meargă mai repede. Efectul a apărut doar la participanții testați de experimentatori care se așteptau la mers lent. Mai mult, cronometrele manuale ale celor care se așteptau la mers rapid au arătat un efect invers, pe care senzorii nu l-au confirmat. Iar cei mai mulți participanți expuși la cuvinte despre bătrânețe au putut spune ulterior ce categorie de oameni li se sugerase.

Sus: în replicarea lui Doyen și colegii săi, diferența de timp pe hol între cei expuși la cuvinte despre bătrânețe și ceilalți a fost minus 0,12 secunde în primul experiment, plus 0,43 secunde când experimentatorul se aștepta la mers lent și plus 0,06 secunde când se aștepta la mers rapid. Jos: în Many Labs, efectul amorsării cu steagul american a scăzut de la 0,50 la 0,03, iar al amorsării cu bani de la 0,80 la minus 0,02. Amorsarea care nu s-a replicat Doyen et al. (2012) și Many Labs (Klein et al., 2014) Diferența de timp pe hol, în secunde pozitiv: cei expuși la cuvinte despre bătrânețe au mers mai încet exp. 1: 120 de participanți −0,12 exp. 2: experimentatorul așteaptă mers lent 0,43 exp. 2: experimentatorul așteaptă mers rapid 0,06 Mărimea efectului (d): studiul original și Many Labs steagul american, studiul original 0,50 steagul american, 4.896 de participanți 0,03 bani, studiul original 0,80 bani, 6.333 de participanți −0,02 A apărut doar unde experimentatorul îl aștepta, iar în Many Labs a dispărut aproape complet.
Sus: Doyen et al. (2012), timpii măsurați cu senzori în infraroșu, diferența dintre media celor expuși și media celorlalți. Jos: Klein et al. (2014), tabelul 2, efectul ponderat pe toate eșantioanele, față de efectul din studiul original.

Comportament inteligent. Un alt studiu des citat, al lui Dijksterhuis și van Knippenberg (1998), susținea că oamenii răspund mai bine la întrebări de cultură generală după ce s-au gândit câteva minute la un profesor universitar, și mai prost după ce s-au gândit la un huligan de pe stadion. Shanks et al. (2013) au încercat să obțină efectul în nouă experimente, cu 475 de participanți, folosind procedurile originale și variante ale lor. Nu l-au găsit în niciunul. În schimb, o recompensă bănească a îmbunătățit rezultatele.

Many Labs. Klein et al. (2014) au repetat 13 efecte clasice în 36 de eșantioane, cu peste 6.000 de participanți. Zece s-au replicat clar. Două efecte de amorsare n-au mai apărut deloc: o poză cu steagul american care ar fi crescut atitudinile conservatoare și imagini cu bani care ar fi crescut acceptarea sistemului social existent. În ambele cazuri, efectul combinat a fost practic zero.

Ce spun meta-analizele. Weingarten et al. (2016) au adunat 352 de efecte din 133 de studii despre cuvinte prezentate în treacăt, înainte de o sarcină. Au găsit un efect mic, d ≈ 0,35, și au concluzionat că nu se explică prin faptul că se publică mai ales rezultatele pozitive. Concluzia e contestată. Shanks și Vadillo (2021) arată, pentru studiile de teren despre amorsarea scopurilor, că efectele mari vin din studiile mici. Când corectează pentru asta, efectul nu mai e diferit de zero. Ei citează și o meta-analiză despre amorsarea cu bani: 62% dintre studiile obișnuite au găsit efectul, dar doar 11% dintre cele preînregistrate.

Exemplu

O carte de business recomandă să pui pe birou o poză cu un alergător care câștigă o cursă, ca să muncești mai bine fără să-ți dai seama. Recomandarea se sprijină pe studii mici de amorsare a scopurilor. Când acestea sunt corectate pentru faptul că rezultatele negative se publică rar, efectul nu mai e diferit de zero. Exemplul e o ilustrare, nu un studiu citat aici.

Cum îl aplici

Pașii de mai jos sunt un mod practic de aplicare propus de noi, pornind de la studiile citate.

  1. Nu construi planuri pe amorsarea comportamentului. Postere, cuvinte „motivante” sau imagini strecurate în mediu nu au dovezi solide că schimbă ce fac oamenii.
  2. Fii atent la ce așteaptă cel care te observă. În studiul lui Doyen et al., așteptările experimentatorului au contat mai mult decât cuvintele citite. La fel, cine evaluează un efect pe care și-l dorește îl poate vedea mai ușor decât e.
  3. Când citești despre un efect spectaculos, întreabă dacă s-a replicat preînregistrat. Diferența dintre 62% și 11% la amorsarea cu bani arată cât poate umfla publicarea selectivă un efect.
  4. Amorsarea semantică rămâne reală, dar e mică și scurtă. Un cuvânt văzut acum te ajută să recunoști un cuvânt înrudit în fracțiunea următoare de secundă. Nu te face mai lent, mai inteligent sau mai conservator.

Limite și nuanțe

Surse

Vezi și: Amenințarea stereotipului (stereotype threat), Efectul de ancorare, Epuizarea voinței, Postura de putere (power posing)