Postura de putere (power posing)

tip: efect · origine: studiu · dovezi: nereplicate · teme: obiceiuri și autocontrol

Afirmația evaluată: Câteva minute într-o postură de putere îți schimbă hormonii și te fac mai dispus să riști.

Publicat 6 octombrie 2026, actualizat 7 octombrie 2026 · cum lucrăm

Pe scurt

Postura de putere e ideea că, dacă stai câteva minute într-o poziție largă și deschisă, de exemplu cu mâinile în șold și picioarele depărtate, corpul îți schimbă starea interioară: crește testosteronul, scade hormonul de stres, devii mai dispus la risc și te simți mai puternic. Ideea a devenit foarte populară printr-o prezentare TED și o carte de succes. Replicările n-au găsit însă efectele asupra hormonilor și comportamentului, iar efectul asupra sentimentului de putere e mic și disputat.

Ce spune

Studiul original. Carney, Cuddy și Yap (2010) au raportat că participanții care au stat într-o postură de putere au avut mai mult testosteron, mai puțin cortizol, s-au simțit mai puternici și au acceptat mai des un pariu riscant decât cei care au stat într-o postură strânsă, cocoșată. Studiul nu l-am citit; îl descriem după Carney (2016) și Credé (2019).

Replicările. Ranehill et al. (2015) au repetat studiul pe un eșantion mult mai mare de bărbați și femei și n-au găsit efect asupra hormonilor sau asupra riscului, doar asupra sentimentului de putere. Simmons și Simonsohn (2017) au analizat statistic studiile publicate despre efectele posturii, lăsând deoparte sentimentul de putere, și n-au găsit dovezi pentru un efect. Le descriem după Credé și Carney; nu le-am citit. Barel et al. (2024), cu 92 de tineri, n-au replicat nici efectul asupra testosteronului, nici pe cel asupra sentimentului de putere sau asupra riscului. Au găsit doar o legătură parțială între scăderea cortizolului și asumarea riscului.

Ce spune chiar autoarea. Dana Carney, prima autoare a studiului original, a publicat pe pagina ei de la Berkeley o declarație: nu crede că efectele posturii de putere sunt reale și îi descurajează pe alții să le mai studieze. Ea enumeră problemele studiului: un eșantion mic, de 42 de participanți, date „șubrede”, participanți adăugați în loturi, cu rezultatul verificat după fiecare, alegerea testului statistic care dădea rezultatul dorit și alegerea, dintre mai multe întrebări despre putere, a celor care „au mers”. Mai notează că experimentatorii știau ipoteza și că efectul asupra testosteronului se putea datora faptului că participanții care riscau puteau câștiga bani.

Postura strânsă, nu cea de putere. Cuddy, Schultz și Fosse (2018) au susținut că literatura arată totuși un efect asupra sentimentului de putere și asupra stării emoționale. Credé (2019) a observat că aproape toate aceste studii comparau postura de putere cu o postură strânsă, fără un grup care să stea normal. În cele câteva studii care aveau și un grup neutru, postura de putere n-a fost mai bună decât cea obișnuită; diferența venea din faptul că postura strânsă îi făcea pe oameni să se simtă mai rău. Într-unul dintre ele, cei în postura de putere s-au simțit chiar cel mai puțin dominanți.

Exemplu

Înaintea unui interviu, cineva stă două minute în baie cu mâinile în șold, cum a văzut într-un video. Se simte poate puțin mai încrezător, dar nu are motive să creadă că hormonii sau șansele lui s-au schimbat. Exemplul e o ilustrare, nu un studiu citat aici.

Cum îl aplici

Pașii de mai jos sunt un mod practic de aplicare propus de noi, pornind de la studiile citate.

1. Nu te baza pe o postură ca să-ți schimbi hormonii sau curajul. Replicările mari n-au găsit aceste efecte.
2. Evită totuși să stai strâns și cocoșat înaintea unui moment important. Dovezile sugerează că o postură strânsă te poate face să te simți mai rău, nu că una largă te face să te simți mai bine.
3. Investește în pregătire, nu în ritualuri. Exersarea răspunsurilor la un interviu are o legătură clară cu rezultatul; postura, nu.
4. Ia în serios cazul ca lecție de metodă. Eșantioane mici, analize alese după rezultat și experimentatori care știu ipoteza pot produce efecte spectaculoase care nu se replică.

Limite și nuanțe

• Efectul asupra sentimentului de putere e disputat, nu neapărat zero. Ranehill et al. l-au găsit, Barel et al. nu. Credé arată că el pare să vină mai ales din postura strânsă de comparație.
• Așteptările participanților pot conta. Credé notează, ca și Simmons și Simonsohn, că o parte din efectele raportate pot veni din faptul că participanții își dau seama ce se așteaptă de la ei.
• Nu toți autorii au renunțat. Amy Cuddy, coautoare a studiului original, a susținut în 2018 că literatura arată totuși efecte asupra stării emoționale. Analiza ei n-am citit-o; o descriem după Credé.
• Ce am citit. Declarația lui Carney (2016), de pe pagina ei de la Universitatea Berkeley, Credé (2019), din Meta-Psychology, și Barel et al. (2024), de pe PubMed Central, le-am citit integral. Carney et al. (2010), Ranehill et al. (2015), Simmons și Simonsohn (2017) și Cuddy et al. (2018) nu le-am citit; le descriem după Carney și Credé. Cele două studii din diagramă le cunoaștem doar din Credé.

Surse

• Dana R. Carney, Amy J. C. Cuddy, Andy J. Yap (2010). Power posing: Brief nonverbal displays affect neuroendocrine levels and risk tolerance
• Eva Ranehill, Anna Dreber, Magnus Johannesson, Susanne Leiberg, Sunhae Sul, Roberto A. Weber (2015). Assessing the robustness of power posing: No effect on hormones and risk tolerance in a large sample of men and women
• Dana R. Carney (2016). My position on "power poses"
• Joseph P. Simmons, Uri Simonsohn (2017). Power posing: P-curving the evidence
• Marcus Credé (2019). A negative effect of a contractive pose is not evidence for the positive effect of an expansive pose: Comment on Cuddy, Schultz, and Fosse (2018)
• Efrat Barel, Shosh Shahrabani, Lila Mahagna (2024). The effects of power posing on neuroendocrine levels and risk-taking

Vezi și: Amorsarea (priming), Epuizarea voinței, Feedbackul facial (facial feedback), Licențierea morală (moral licensing)