First-order negative, second-order positive
Negativ la ordinul întâi, pozitiv la ordinul al doilea
Pe scurt
Orice decizie are consecințe imediate, pe care Ray Dalio le numește de ordinul întâi, și consecințe care vin după ele, de ordinul al doilea, al treilea și așa mai departe. Observația lui în Principles e că aceste niveluri trag adesea în direcții opuse: ce e neplăcut acum e adesea bun mai târziu, și invers. După Dalio, cine pune prea mult preț pe primul nivel riscă greșeli mari de decizie. Titlul acestei intrări rezumă cazul cel mai util: un lucru care e negativ la ordinul întâi poate fi pozitiv la ordinul al doilea.
Ce spune
În Principles: Life and Work (2017), Dalio are un principiu de viață intitulat „Weigh second- and third-order consequences” („Cântărește consecințele de ordinul al doilea și al treilea”). Îl include în capitolul despre acceptarea realității așa cum e („Embrace Reality and Deal with It”). Pe site-ul oficial principles.com, textul principiului spune că oamenii care pun prea mult preț pe consecințele de ordinul întâi ale deciziilor lor și le ignoră pe cele de ordinul al doilea și mai departe își ating rar obiectivele. Explicația lui, în original: „first-order consequences often have opposite desirabilities from second-order consequences”, adică consecințele de ordinul întâi au adesea o dezirabilitate opusă celor de ordinul al doilea, ceea ce duce la greșeli mari de decizie.
Ideile principale, parafrazate după același text:
- Primul nivel e adesea tentația sau obstacolul. Uneori consecințele imediate sunt tentații care ne costă ce vrem cu adevărat. Alteori sunt bariere care ne stau în cale.
- Alegeri-capcană. Dalio scrie că e aproape ca și cum natura ne-ar pune în fața unor alegeri care au ambele tipuri de consecințe și i-ar penaliza pe cei care decid doar după primul nivel.
- Cine alege ce vrea cu adevărat are mai multe șanse. Reversul: oamenii care aleg ce își doresc cu adevărat, evită tentațiile și trec peste neplăcerile care îi îndepărtează de asta au, după Dalio, mult mai multe șanse la o viață reușită.
Dalio revine la idee și în partea despre muncă, cu un principiu formulat „Consider second- and third-order consequences, not just first-order ones” („Ia în calcul consecințele de ordinul al doilea și al treilea, nu doar pe cele de ordinul întâi”). Acolo spune că oamenii tind să se concentreze doar pe consecințele de ordinul întâi. Exemplul lui: dacă l-ai întreba pe el dacă ar vrea să nu mai plouă niciodată, probabil ar spune da, dacă nu s-ar gândi la ce urmează.
Titlul „first-order negative, second-order positive” („negativ la ordinul întâi, pozitiv la ordinul al doilea”) nu e o formulare a lui Dalio. E un rezumat al cazului pe care îl ilustrează exemplele lui: costul vine primul, beneficiul vine după.
Exemplu
Exemplele lui Dalio sunt din viața de zi cu zi:
- Mișcarea. Consecințele de ordinul întâi (efortul, durerea, timpul consumat) sunt de obicei considerate nedorite. Cele de ordinul al doilea (sănătate mai bună, aspect mai atrăgător) sunt dorite.
- Mâncarea. Mâncarea care are gust bun e adesea nesănătoasă, și invers.
Un exemplu construit pentru acest text, nu de la Dalio: să ceri feedback sincer la o lucrare. La ordinul întâi e neplăcut, pentru că auzi ce nu merge. La ordinul al doilea, lucrarea devine mai bună și înveți ceva. Invers, să nu ceri părerea nimănui e plăcut acum, dar problema rămâne și apare mai târziu, de obicei mai mare.
Cum îl aplici
Pașii de mai jos sunt un mod practic de aplicare propus de noi, nu o procedură descrisă de Dalio.
- Înainte de o decizie, scrie două coloane: „ce se întâmplă imediat” și „ce se întâmplă după aceea (săptămâni, luni)”. Uneori poți adăuga și a treia coloană, pentru ordinul al treilea.
- Marchează fiecare consecință cu plus sau minus. Dacă semnele se inversează între coloane, ai în față exact tipul de alegere-capcană descris de Dalio.
- Întreabă-te pe ce coloană îți bazezi, de fapt, decizia. Dacă singurul motiv pentru „nu” e disconfortul imediat, sau singurul motiv pentru „da” e plăcerea imediată, merită să te oprești.
- Nu citi semnele automat. Nu orice cost imediat aduce un beneficiu mai târziu. Un plus la ordinul întâi nu e automat suspect, iar un minus nu e automat virtuos.
Limite și nuanțe
- E un model mental, nu un rezultat de laborator. Ideea vine din experiența de viață și de business a lui Dalio, prezentată într-o carte de principii personale. Nu e o ipoteză testată empiric în forma în care o formulează el. Afirmațiile lui despre cine reușește și cine nu sunt observații personale, nu rezultate măsurate.
- „Adesea” nu înseamnă „mereu”. Dalio spune că nivelurile trag adesea în direcții opuse. Multe decizii au consecințe care merg în aceeași direcție la toate nivelurile, bune sau rele. Modelul e util ca întrebare de verificare, nu ca regulă.
- Consecințele de ordinul al doilea sunt mai greu de prezis. Cu cât te uiți mai departe, cu atât estimarea e mai nesigură. Modelul nu spune cât de mult să cântărești un beneficiu viitor incert față de un cost sigur, plătit acum.
- O legătură cu cercetarea, nu o afirmație a lui Dalio. Economia și psihologia studiază un fenomen înrudit sub numele de devalorizarea în timp (time discounting): alegerile între rezultate care apar la momente diferite. Frederick, Loewenstein și O’Donoghue (2002) au trecut în revistă trei decenii de cercetare empirică pe acest subiect. Ei au raportat o variație foarte mare între studii în cât de mult „scad” oamenii valoarea viitorului. Au subliniat și că preferința pentru prezent trebuie separată de alte considerente care influențează astfel de alegeri. Legătura e a noastră. Dalio nu face această trimitere, iar cercetarea despre devalorizarea în timp nu testează modelul lui.
- Nu orice amânare e rațională. Cercetarea despre amânarea recompensei la copii sugerează că a nu aștepta poate fi o alegere rezonabilă atunci când recompensa promisă e nesigură. Aplicat aici, „beneficiul de ordinul al doilea” merită costul doar dacă e suficient de probabil. Și aceasta e o conexiune făcută de noi, nu de Dalio.
Surse
- Ray Dalio (2017). Principles: Life and Work
- Shane Frederick, George Loewenstein, Ted O'Donoghue (2002). Time Discounting and Time Preference: A Critical Review
Vezi și: Compounding, Cost of action vs cost of inaction, Delayed gratification