Costul acțiunii și costul inacțiunii
Cost of action vs cost of inaction
Afirmația evaluată: Judecăm mai aspru răul făcut printr-o acțiune decât același rău făcut prin inacțiune.
Publicat , actualizat · cum lucrăm
Pe scurt
Când te gândești dacă să faci ceva, compari de obicei riscurile acțiunii cu o variantă „sigură”: să nu faci nimic. Dar inacțiunea nu e neutră. Are și ea costuri, doar că se văd mai greu. Modelul propune să le pui pe amândouă pe masă: ce te costă dacă acționezi și ce te costă dacă nu acționezi. Cercetarea explică de ce e nevoie de pasul ăsta. Tindem să judecăm mai aspru răul produs de o acțiune decât același rău produs prin inacțiune. Totuși, când privim înapoi la viața noastră, regretăm mai des ce nu am făcut.
Ce spune
Răul produs prin acțiune cântărește mai mult. Ritov și Baron (1990) le-au dat unor studenți un scenariu ipotetic. O boală ucide 10 din 10.000 de copii. Un vaccin o previne complet, dar poate ucide el însuși, prin efecte secundare, un anumit număr de copii. Participanții trebuiau să spună care e riscul maxim acceptabil al vaccinului pentru ca statul să-l facă obligatoriu.
Orice risc sub 10 la 10.000 ar fi însemnat mai puține decese decât fără vaccin. Totuși, doar 9% dintre participanți au acceptat un risc de 9 la 10.000 sau mai mare. 23% au spus că nu trebuie acceptat niciun risc, iar 57% au ales un prag între 1 și 8 la 10.000. Mulți au explicat că vaccinarea ar însemna să cauzezi moartea unor copii, lucru pe care îl considerau greșit chiar dacă salva mai mulți.
Autorii numesc fenomenul omission bias, adică preferința pentru răul produs prin omisiune în locul unui rău egal sau mai mic produs printr-o acțiune. Ei îl descriu ca pe o generalizare exagerată a diferenței dintre a face și a nu face, aplicată într-o situație în care diferența nu contează.
Cât de solid e efectul. Yeung, Yay și Feldman (2022) au făcut o meta-analiză preînregistrată, adică cu metoda anunțată dinainte: 21 de eșantioane din 13 articole, cu 49 de efecte. Efectul mediu a fost g = 0,45, cu un interval larg, de 0,14–0,77. Indicele g arată cât de mare e diferența; după convențiile lui Cohen, 0,5 înseamnă un efect mediu. Rezultatul depinde însă de ce se măsoară. Efectul e clar la judecata morală (g = 0,71): un rău făcut printr-o acțiune pare mai greșit decât același rău făcut prin inacțiune. E mai slab la cât de vinovat e cineva (g = 0,32). La decizii propriu-zise, ca în scenariul cu vaccinul, nu a ieșit sigur (g = 0,30, cu un interval care include zero), dar acolo au fost doar 4 studii. Corecțiile pentru studiile nepublicate au dat rezultate amestecate: unele păstrează efectul, altele îl reduc până aproape de zero.
Pe termen scurt regretăm acțiunile, pe termen lung inacțiunile. Kahneman și Tversky (1982) arătaseră că, după un rezultat prost, oamenii cred că regretă mai mult cel care a acționat. Gilovich și Medvec (1994) au arătat că tabloul se schimbă în timp. Cifrele de mai jos sunt cele din studiul lor, așa cum le prezintă replicarea lui Yeung și Feldman (2022):
- Regretele unei vieți. 60 de adulți din Syracuse, în SUA, aleși la întâmplare din cartea de telefon, au fost întrebați ce regretă mai mult privind înapoi: lucrurile pe care le-au făcut sau pe cele pe care nu le-au făcut. 45 dintre ei, adică 75%, au ales lucrurile nefăcute.
- Doi studenți, două alegeri. Într-un scenariu, un student se transferă la altă universitate, iar altul rămâne. Amândoi ajung să-și regrete decizia. Dintre 80 de participanți, 76% au spus că imediat regretă mai mult cel care s-a transferat, iar 64% că pe termen lung regretă mai mult cel care a rămas.
Gilovich și Medvec (1995) propun mai multe explicații. Oamenii fac mai mult ca să repare greșelile făcute prin acțiune decât pe cele făcute prin inacțiune, așa că regretul după o acțiune slăbește. În schimb, cu timpul devenim tot mai siguri că am fi reușit dacă am fi acționat, pentru că uităm riscurile și incertitudinea de atunci.
Exemplu
Un exemplu construit pentru acest text: te gândești de un an să ceri o mărire de salariu, dar amâni. Costul acțiunii se vede imediat: o discuție incomodă și riscul unui refuz. Costul inacțiunii nu apare nicăieri pe loc. E diferența de salariu, lună de lună, plus faptul că nimeni nu află că ți-o doreai. Dacă pui pe hârtie doar prima coloană, a nu face nimic pare mereu varianta sigură.
Cum îl aplici
Pașii de mai jos sunt un mod practic de aplicare propus de noi. Studiile citate nu i-au testat.
- Scrie inacțiunea ca pe o opțiune separată. În loc de „fac X sau nu?”, scrie două coloane: „dacă fac X” și „dacă nu fac nimic”. Pentru fiecare, notează ce se întâmplă peste o lună și peste câțiva ani.
- Compară aceleași tipuri de rău. Omission bias înseamnă că un rău produs prin acțiune pare mai grav decât același rău produs prin inacțiune (Ritov și Baron, 1990). Întreabă-te: dacă rezultatul ar fi fost același, l-aș judeca la fel indiferent dacă vine din ce am făcut sau din ce n-am făcut?
- Gândește-te și la regretul de peste ani. Pe termen scurt, acțiunea greșită doare mai tare. Pe termen lung, oamenii din studiul lui Gilovich și Medvec au spus mai des că regretă ce nu au făcut. Întreabă-te ce vei regreta peste zece ani, nu doar mâine.
- Nu transforma asta în „acționează mereu”. Uneori a nu face nimic chiar e alegerea mai bună. Scopul e să compari corect, nu să favorizezi acțiunea.
Limite și nuanțe
- Scenariile sunt ipotetice. Studiul lui Ritov și Baron a folosit un scenariu imaginar, cu 53 de studenți în primul experiment. Ce spun oamenii într-un chestionar poate diferi de ce fac când decizia e reală.
- Tiparul regretului s-a replicat, dar mai slab. Yeung și Feldman (2022) au reluat patru dintre studiile din 1994, cu 988 de participanți online din SUA. Au confirmat rezultatele în trei dintre ele, dar cu efecte mai slabe: la întrebarea despre regretele vieții, 63% au ales lucrurile nefăcute, față de 75% în original. În al patrulea nu au găsit tiparul. Autorii discută mai multe explicații posibile, inclusiv schimbări în felul în care oamenii înțeleg „acțiune” și „inacțiune”.
- Studiile originale au fost mici. Au fost 60 de persoane la întrebarea despre regretele vieții și 80 în scenariul cu cei doi studenți, toate din SUA.
- Efectul de omisiune e sigur mai ales la judecăți. Meta-analiza din 2022 îl găsește clar când oamenii judecă cât de greșit e ceva, dar nu și, deocamdată, la deciziile propriu-zise, unde au fost puține studii.
- Diferența dintre a face și a nu face nu e mereu irelevantă. Ritov și Baron vorbesc de o generalizare exagerată. În multe situații morale și juridice, distincția contează pe bună dreptate. Problema apare când o aplici acolo unde rezultatele sunt cele care contează.
- Ce am citit. Am citit integral experimentul 1 din articolul lui Ritov și Baron (1990), de pe site-ul lui Jonathan Baron. Am citit replicarea lui Yeung și Feldman (2022), în versiunea finală acceptată de pe OSF, inclusiv tabelele cu rezultatele studiului original din 1994. Din meta-analiza lui Yeung, Yay și Feldman (2022) am citit versiunea preprint finală de pe OSF: rezumatul, rezultatele principale și analiza publicării selective. Articolele lui Gilovich și Medvec (1994, 1995) nu au copii libere: cifrele lor vin din replicare, iar explicațiile, din rezumatul pe care îl face replicarea.
- Revizuit pe 7 octombrie 2026. Am înlocuit cifrele din articolul din 1995, pe care nu l-am putut citi, cu cele din studiul original din 1994, raportate de replicare. Am adăugat meta-analiza despre omission bias, rezultatele replicării în diagramă și această listă.
Surse
- Ilana Ritov, Jonathan Baron (1990). Reluctance to vaccinate: Omission bias and ambiguity
- Thomas Gilovich, Victoria Husted Medvec (1994). The temporal pattern to the experience of regret
- Thomas Gilovich, Victoria Husted Medvec (1995). The experience of regret: What, when, and why
- Siu Kit Yeung, Gilad Feldman (2022). Revisiting the Temporal Pattern of Regret in Action Versus Inaction: Replication of Gilovich and Medvec (1994) With Extensions Examining Responsibility
- Siu Kit Yeung, Tijen Yay, Gilad Feldman (2022). Action and Inaction in Moral Judgments and Decisions: Meta-Analysis of Omission Bias Omission-Commission Asymmetries
Vezi și: Costul de oportunitate, Costul irecuperabil, Efectul de înzestrare și preferința pentru status quo, Negativ la ordinul întâi, pozitiv la ordinul al doilea