neur.ro

Opportunity cost

Costul de oportunitate

model mental · origine: studiu · dovezi: solide

Pe scurt

Orice alegere înseamnă să renunți la altceva: bani, timp sau atenție puși într-un loc nu mai pot fi puși în altul. Costul de oportunitate e valoarea celei mai bune alternative la care renunți. Ideea vine din economie. Psihologia deciziei a arătat că oamenii neglijează adesea acest cost. Când cumpără ceva, compară prețul cu produsul, dar nu se gândesc spontan la ce altceva ar putea face cu banii. Iar când li se amintește, deciziile se schimbă.

Ce spune

Neglijarea costului de oportunitate. Frederick, Novemsky, Wang, Dhar și Nowlis (2009) pornesc de la observația că, pentru a lua în calcul costul de oportunitate, trebuie să-ți imaginezi activ alternativele la care renunți, iar oamenii de multe ori nu fac asta. Ei au testat ideea cu schimbări minime de formulare, care nu adaugă nicio informație nouă:

Autorii notează că, dacă oamenii s-ar gândi singuri la alternative, astfel de reformulări nu ar avea niciun efect. Efectele au apărut și atunci când participanții erau puși să reflecteze mai mult asupra deciziei.

Frederick et al. (2009): 75% cumpără DVD-ul când refuzul e formulat „Nu cumpăr”, dar 55% când e formulat „Păstrez 14,99 $ pentru alte cumpărături”. Dintre cei care cumpără un iPod, 37% aleg modelul mai ieftin, iar 73% când se adaugă „rămânându-ți 100 $”. Studiul 1A: un DVD de 14,99 $ cât cumpără, după cum e formulat refuzul „Nu cumpăr” 75% „Păstrez 14,99 $ pentru alte cumpărături” 55% Studiul 1B: două iPod-uri cât aleg modelul mai ieftin, dintre cei care cumpără diferența de preț nemenționată 37% „…rămânându-ți 100 $” 73% Amintirea banilor rămași schimbă alegerea
Frederick et al. (2009), studiile 1A (150 de studenți) și 1B (196 de participanți). Barele colorate: varianta care amintește de ce altceva s-ar putea face cu banii.

Cât de mare e efectul, de fapt. Maguire, Persson și Tinghög (2023) au adunat 39 de experimente, publicate și nepublicate, cu 14.005 participanți în total. Au găsit un efect robust și semnificativ statistic, dar mult mai mic decât în studiul original: d = 0,22, față de 0,45–0,85 raportat de Frederick et al. Fenomenul e real, dar mai modest decât sugerează primele rezultate.

Nici economiștii nu cad de acord. Ferraro și Taylor (2005) au pus unei grupe de circa 200 de economiști o întrebare de manual. Ai câștigat un bilet gratuit la un concert Eric Clapton. În aceeași seară cântă Bob Dylan, iar biletul la el costă 40 de dolari, deși ai fi dispus să plătești până la 50. Care e costul de oportunitate al concertului Clapton? Autorii consideră corect răspunsul „10 dolari”, adică 50 minus 40. Doar 21,6% din cei 199 de respondenți l-au ales, iar răspunsurile s-au împărțit aproape egal între cele patru variante. Potter și Sanders (2012) au contestat însă concluzia: ei arată că, după cum contabilizezi costul, fiecare dintre răspunsuri poate fi apărat. Lecția practică e că, deși ideea e simplă, calculul concret depinde de ce anume consideri „alternativă”.

Exemplu

Exemplul cu care încep Frederick et al. vine din experiența unuia dintre autori. Acesta nu se putea hotărî între un sistem audio Pioneer de 1.000 de dolari și un Sony de 700. Vânzătorul l-a întrebat: „Ce preferi, Pioneer-ul sau Sony-ul plus CD-uri de 300 de dolari?” Decizia care părea grea a devenit brusc ușoară, iar Sony-ul a ajuns imediat la casă. Scăderea 1.000 − 700 era evidentă. Ce lipsea era imaginea concretă a celor 300 de dolari.

Un exemplu construit pentru acest text: o seară liberă. Poți s-o petreci derulând pe telefon, și pare că nu te costă nimic. Costul de oportunitate e cel mai bun lucru pe care l-ai fi făcut altfel: o carte, o plimbare, o discuție cu cineva apropiat.

Cum îl aplici

Pașii de mai jos sunt un mod practic de aplicare propus de noi. Singurul lucru testat în studii e că formularea explicită a alternativei schimbă alegerea.

  1. Pune alternativa în cuvinte. În loc de „cumpăr sau nu?”, întreabă-te „cumpăr asta sau păstrez banii pentru X?”, unde X e ceva concret pe care chiar ți-l dorești. E exact manipularea care a schimbat alegerile în studiile lui Frederick et al.
  2. Traduce diferența de preț în altceva. Când alegi între o variantă scumpă și una ieftină, spune diferența cu voce tare: „varianta mai ieftină îmi lasă 300 de lei pentru…”.
  3. Aplică și la timp. O oră pusă într-o ședință fără rost e o oră care nu mai merge în altceva. Costul de oportunitate nu se măsoară doar în bani.
  4. Nu transforma totul într-un calcul. Nu orice decizie mică merită analizată. Vezi intrarea despre maximizare și satisficing.

Limite și nuanțe

Surse

Vezi și: Cost of action vs cost of inaction, Maximizing vs satisficing, Sunk cost