Aversiunea față de pierdere (loss aversion)
Afirmația evaluată: O pierdere cântărește mai mult decât un câștig de aceeași mărime.
Publicat · cum lucrăm
Pe scurt
Aversiunea față de pierdere înseamnă că o pierdere ne afectează mai mult decât un câștig de aceeași mărime. Mărimea ei se exprimă printr-un coeficient, notat λ: la 1, pierderile și câștigurile cântăresc la fel, iar la 2, o pierdere cântărește cât un câștig de două ori mai mare. Cifra clasică, 2,25, vine dintr-un studiu cu 25 de studenți. Meta-analizele recente arată că, în medie, oamenii chiar evită pierderile, dar mai puțin decât spune cifra clasică, iar rezultatul variază mult de la un studiu la altul.
Ce spune
Ideea și cifra clasică. În teoria prospectului, Kahneman și Tversky (1979) au propus că oamenii judecă rezultatele ca câștiguri sau pierderi față de un punct de referință, nu după averea totală. Pierderile cântăresc mai greu, ceea ce ar explica de ce cei mai mulți refuză un pariu pe o monedă în care pot câștiga sau pierde aceeași sumă. Tversky și Kahneman (1992) au estimat coeficientul pe 25 de studenți la master, cu alegeri ipotetice, fără bani reali, și au obținut o valoare mediană de 2,25. Studiile nu le-am citit; le descriem după cele două meta-analize de mai jos.
Cea mai mare meta-analiză. Brown, Imai, Vieider și Camerer (2024) au strâns 607 estimări ale coeficientului, din 150 de articole publicate între 1992 și 2017 în economie, psihologie, neuroștiințe și alte domenii. Media estimată a fost 1,96, cu un interval de 1,82–2,11. Aproape 94% dintre estimări au fost peste 1. Autorii au găsit și semne că estimările mici sunt publicate mai rar; pentru cine ține cont de asta, ei sugerează o valoare de 1,73–1,74. Puține caracteristici ale studiilor au explicat diferențele dintre rezultate. Experimentele de teren și eșantioanele din populația generală au dat valori ceva mai mari decât cele cu studenți.
O reanaliză pe datele brute. Walasek, Mullett și Stewart (2024) au cerut autorilor datele brute ale studiilor cu pariuri în care se putea și câștiga, și pierde. Au primit 19 seturi de date, din 17 articole, și au calculat coeficientul la fel pentru toate. Media a fost 1,31, cu un interval de 1,10–1,53. Între studii, valorile au mers de la 0,65 la 3,45, iar în 12 din cele 19 seturi intervalul includea valoarea 1, adică absența aversiunii.
Cât de mult depinde de măsurare. Walasek et al. descriu studii în care aversiunea față de pierdere a apărut sau a dispărut după felul în care erau construite întrebările. Într-unul, aceeași alegere între un pariu prudent și unul riscant a arătat aversiune când celelalte variante de pe listă ofereau mai ales câștiguri mari. Când lista era echilibrată, oamenii au ales cele două pariuri la fel de des. Autorii notează și că în majoritatea experimentelor participanții nu pot pierde bani din buzunar, ci doar din suma primită la început, din motive etice. Gal și Rucker (2018), citați de ei, observă că lipsește o teorie psihologică clară despre cauza efectului.
Exemplu
Cineva îți propune să dați cu banul: dacă pică stema, pierzi 100 de lei, iar dacă pică banul, câștigi 150. Cu un coeficient de 2, pierderea ar cântări cât un câștig de 200 de lei, așa că ai refuza pariul. Cu unul de 1,3, ai accepta. Calculul e simplificat și e o ilustrare, nu un studiu citat aici.
Cum îl aplici
Pașii de mai jos sunt un mod practic de aplicare propus de noi, pornind de la studiile citate.
- Observă față de ce măsori. Același rezultat poate părea câștig sau pierdere, după punctul de referință ales.
- Când refuzi un pariu favorabil, întreabă-te de ce. Dacă îl poți repeta de multe ori și pierderea nu te afectează serios, refuzul poate veni doar din faptul că pierderea cântărește mai mult.
- Nu folosi 2,25 ca regulă fixă. Media din literatură e mai mică și variază mult între studii.
- Când cineva își construiește argumentul pe aversiunea față de pierdere, uită-te cum a măsurat-o. Felul în care sunt construite întrebările poate schimba mult rezultatul.
Limite și nuanțe
- Coeficientul depinde de model. Walasek et al. arată că aceeași tendință de a evita pierderile poate fi pusă pe seama altor parametri ai modelului, iar estimările din modele diferite nu se pot compara direct.
- Cele două meta-analize nu măsoară același lucru. Brown et al. adună cifrele raportate de autori, inclusiv din date de teren; Walasek et al. reanalizează doar datele brute disponibile din pariuri, din puține studii, multe cu date de calitate slabă.
- Studiile sunt destul de vechi. Walasek et al. acoperă studii publicate până în 2014, iar Brown et al., până în 2017.
- Situațiile fără risc sunt separate. Diferența dintre prețul de vânzare și cel de cumpărare e discutată la efectul înzestrării.
- Ce am citit. Walasek et al. (2024), în acces deschis, l-am citit integral. Din Brown et al. (2024) am citit versiunea trimisă spre publicare, din arhiva Universității din Gent: rezumatul, metoda, rezultatele principale, analiza publicării selective și discuția, dar nu toate anexele. Kahneman și Tversky (1979), Tversky și Kahneman (1992) și Gal și Rucker (2018) nu le-am citit; le descriem după cele două meta-analize.
Surse
- Daniel Kahneman, Amos Tversky (1979). Prospect theory: An analysis of decision under risk
- Amos Tversky, Daniel Kahneman (1992). Advances in prospect theory: Cumulative representation of uncertainty
- David Gal, Derek D. Rucker (2018). The loss of loss aversion: Will it loom larger than its gain?
- Alexander L. Brown, Taisuke Imai, Ferdinand M. Vieider, Colin F. Camerer (2024). Meta-analysis of empirical estimates of loss aversion
- Lukasz Walasek, Timothy L. Mullett, Neil Stewart (2024). A meta-analysis of loss aversion in risky contexts
Vezi și: Efectul de încadrare (framing effect), Efectul de înzestrare și preferința pentru status quo, Tendința spre negativ (negativity bias)