neur.ro

Efectul poziției în listă (serial position effect)

tip: efect · origine: studiu · dovezi: solide · teme: învățare și memorie

Afirmația evaluată: Dintr-o listă ne amintim cel mai bine ultimele și primele elemente.

Publicat · cum lucrăm

Pe scurt

Efectul poziției în listă înseamnă că, după ce auzi sau citești o listă o singură dată, îți amintești mai bine elementele de la sfârșit și de la început decât pe cele din mijloc. Avantajul ultimelor elemente se numește efect de recență, iar al primelor, efect de primat. Cele două par să aibă cauze diferite: ultimele sunt încă „la îndemână” în memoria de scurtă durată, iar primele au fost repetate în gând mai mult.

Ce spune

Curba clasică. Murdock (1962) le-a citit unor studenți liste de cuvinte comune, alese la întâmplare, cu lungimi de la 10 la 40 de cuvinte și câte 1 sau 2 secunde pe cuvânt. După fiecare listă, studenții aveau un minut și jumătate să scrie toate cuvintele pe care și le aminteau, în orice ordine. Au participat 103 studenți, fiecare cu 80 de liste. Toate cele șase variante au dat aceeași formă: o creștere puternică la ultimele cuvinte, o porțiune plată la mijloc și o creștere mai mică, dar mai abruptă, la primele. Murdock a estimat că efectul de recență se întinde pe ultimele opt poziții, iar cel de primat pe primele trei-patru, indiferent de lungimea listei și de viteză.

Cât de des a fost reamintit fiecare cuvânt dintr-o listă de 20, după poziția lui: 54% pentru primul, coborând până la 23% pe la mijloc, apoi urcând până la 94% pentru ultimul. Primele și ultimele cuvinte rămân Murdock (1962): 20 de cuvinte, câte 2 secunde Cât de des a fost reamintit fiecare cuvânt 1.200 de liste, după poziția din listă 54% 1 23% 10 94% 20 poziția cuvântului în listă Ultimele dispar dacă testul e amânat cu o sarcină de calcul; primele rămân.
Murdock (1962), grupul cu liste de 20 de cuvinte, câte 2 secunde pe cuvânt. Procentele sunt calculate de noi din datele brute publicate de laboratorul ContextLab (Dartmouth), 15 studenți cu câte 80 de liste. Media calculată, 8,37 cuvinte reamintite pe listă, e apropiată de cea raportată în articol, 8,53.

Ultimele dispar, primele rămân. Glanzer și Cunitz (1966) au pus participanții să facă o sarcină de calcul între sfârșitul listei și reamintire. Sarcina a eliminat efectul de recență, dar aproape că n-a atins efectul de primat. Rezultatul a fost interpretat ca dovadă că ultimele cuvinte sunt reamintite din memoria de scurtă durată, pe care o sarcină în plus o golește. Studiul nu l-am citit; îl descriem după Rundus și Atkinson.

De ce primele. Rundus și Atkinson (1970) i-au rugat pe opt studenți să repete cu voce tare, în timp ce învățau o listă de 20 de substantive, orice cuvinte voiau din listă. Au înregistrat repetițiile. Primele cuvinte au fost repetate de mult mai multe ori decât celelalte, iar un cuvânt era reamintit cu atât mai des cu cât fusese repetat mai mult. Cuvintele care erau încă repetate chiar înainte de test au fost reamintite în 92% din cazuri. Autorii conchid că primatul vine din repetiția în plus a primelor cuvinte, iar recența din faptul că ultimele sunt încă în minte la test.

În afara laboratorului. Bestue et al. (2020) au urmărit 117 spectatori ai unui spectacol de magie cu opt numere. Unii au văzut numerele într-o ordine, alții în ordinea inversă. Imediat după spectacol, ultimul număr văzut a fost reamintit mai des, indiferent care era. După 10 zile, 1,5 luni și 4,5 luni, acest avantaj nu mai apărea. Ce se reținea pe termen lung depindea mai ales de cât de memorabil era numărul în sine. Nu a apărut un avantaj al primului număr văzut.

Exemplu

La o ședință se prezintă zece propuneri, una după alta. La final, toată lumea discută mai ales ultimele două, care sunt proaspete, și prima, cu care a început discuția. Propunerile cinci și șase, poate cele mai bune, sunt aproape uitate. Exemplul e o ilustrare, nu un studiu citat aici.

Cum îl aplici

Pașii de mai jos sunt un mod practic de aplicare propus de noi, pornind de la studiile citate.

  1. Pune ce contează cel mai mult la început. Primele elemente primesc mai multă repetiție, iar în laborator avantajul lor nu dispare la o amânare scurtă, cum dispare cel al ultimelor.
  2. Nu te baza pe avantajul ultimului loc dacă decizia vine mai târziu. Efectul de recență ține cât timp lista e încă în minte. O pauză ocupată cu altceva îl șterge.
  3. Când înveți o listă, acordă atenție în plus mijlocului. Acolo se pierde cel mai mult. Repetarea și testarea ulterioară ajută mai mult decât o singură trecere.
  4. Când compari opțiuni prezentate în șir, notează-le pe toate. Astfel nu le judeci după cât de ușor îți vin în minte.

Limite și nuanțe

Surse

Vezi și: Efectul Zeigarnik, Euristica disponibilității, Învățarea eșalonată și testarea de sine, Regula vârfului și finalului (peak-end rule)