Efectul poziției în listă (serial position effect)
Afirmația evaluată: Dintr-o listă ne amintim cel mai bine ultimele și primele elemente.
Publicat · cum lucrăm
Pe scurt
Efectul poziției în listă înseamnă că, după ce auzi sau citești o listă o singură dată, îți amintești mai bine elementele de la sfârșit și de la început decât pe cele din mijloc. Avantajul ultimelor elemente se numește efect de recență, iar al primelor, efect de primat. Cele două par să aibă cauze diferite: ultimele sunt încă „la îndemână” în memoria de scurtă durată, iar primele au fost repetate în gând mai mult.
Ce spune
Curba clasică. Murdock (1962) le-a citit unor studenți liste de cuvinte comune, alese la întâmplare, cu lungimi de la 10 la 40 de cuvinte și câte 1 sau 2 secunde pe cuvânt. După fiecare listă, studenții aveau un minut și jumătate să scrie toate cuvintele pe care și le aminteau, în orice ordine. Au participat 103 studenți, fiecare cu 80 de liste. Toate cele șase variante au dat aceeași formă: o creștere puternică la ultimele cuvinte, o porțiune plată la mijloc și o creștere mai mică, dar mai abruptă, la primele. Murdock a estimat că efectul de recență se întinde pe ultimele opt poziții, iar cel de primat pe primele trei-patru, indiferent de lungimea listei și de viteză.
Ultimele dispar, primele rămân. Glanzer și Cunitz (1966) au pus participanții să facă o sarcină de calcul între sfârșitul listei și reamintire. Sarcina a eliminat efectul de recență, dar aproape că n-a atins efectul de primat. Rezultatul a fost interpretat ca dovadă că ultimele cuvinte sunt reamintite din memoria de scurtă durată, pe care o sarcină în plus o golește. Studiul nu l-am citit; îl descriem după Rundus și Atkinson.
De ce primele. Rundus și Atkinson (1970) i-au rugat pe opt studenți să repete cu voce tare, în timp ce învățau o listă de 20 de substantive, orice cuvinte voiau din listă. Au înregistrat repetițiile. Primele cuvinte au fost repetate de mult mai multe ori decât celelalte, iar un cuvânt era reamintit cu atât mai des cu cât fusese repetat mai mult. Cuvintele care erau încă repetate chiar înainte de test au fost reamintite în 92% din cazuri. Autorii conchid că primatul vine din repetiția în plus a primelor cuvinte, iar recența din faptul că ultimele sunt încă în minte la test.
În afara laboratorului. Bestue et al. (2020) au urmărit 117 spectatori ai unui spectacol de magie cu opt numere. Unii au văzut numerele într-o ordine, alții în ordinea inversă. Imediat după spectacol, ultimul număr văzut a fost reamintit mai des, indiferent care era. După 10 zile, 1,5 luni și 4,5 luni, acest avantaj nu mai apărea. Ce se reținea pe termen lung depindea mai ales de cât de memorabil era numărul în sine. Nu a apărut un avantaj al primului număr văzut.
Exemplu
La o ședință se prezintă zece propuneri, una după alta. La final, toată lumea discută mai ales ultimele două, care sunt proaspete, și prima, cu care a început discuția. Propunerile cinci și șase, poate cele mai bune, sunt aproape uitate. Exemplul e o ilustrare, nu un studiu citat aici.
Cum îl aplici
Pașii de mai jos sunt un mod practic de aplicare propus de noi, pornind de la studiile citate.
- Pune ce contează cel mai mult la început. Primele elemente primesc mai multă repetiție, iar în laborator avantajul lor nu dispare la o amânare scurtă, cum dispare cel al ultimelor.
- Nu te baza pe avantajul ultimului loc dacă decizia vine mai târziu. Efectul de recență ține cât timp lista e încă în minte. O pauză ocupată cu altceva îl șterge.
- Când înveți o listă, acordă atenție în plus mijlocului. Acolo se pierde cel mai mult. Repetarea și testarea ulterioară ajută mai mult decât o singură trecere.
- Când compari opțiuni prezentate în șir, notează-le pe toate. Astfel nu le judeci după cât de ușor îți vin în minte.
Limite și nuanțe
- Curba depinde de condiții. Murdock notează că un alt studiu din acea perioadă găsise un efect de primat mai puternic decât cel de recență și că instrucțiunile, de exemplu cerința de a reaminti cuvintele în ordine, schimbă forma curbei. În Rundus și Atkinson, unde participanții repetau cu voce tare, primatul a fost mai pronunțat decât de obicei.
- Explicația cu două memorii e dezbătută. Recența apare uneori și pe termen lung, în condiții care exclud memoria de scurtă durată. Davelaar et al. (2005) trec în revistă argumentele și propun că recența imediată și cea pe termen lung au proprietăți diferite, deci sunt necesare două componente de memorie pentru a le explica.
- Majoritatea studiilor folosesc liste de cuvinte fără legătură. În viața reală, conținutul contează: în studiul cu magia, cât de memorabil era un număr a contat mai mult decât poziția lui, cu excepția ultimului, imediat după spectacol.
- Intrarea descrie doar reamintirea. Efectele de ordine din judecăți, de exemplu în concursuri sau la interviuri, sunt un subiect separat, pe care nu l-am cercetat aici.
- Ce am citit. Murdock (1962), din copia folosită într-un curs al Universității Dartmouth, l-am citit integral și am calculat curba din datele brute publicate de același laborator. Rundus și Atkinson le-am citit integral în versiunea de raport tehnic Stanford din 1969, din arhiva eScholarship a Universității California. Bestue et al. (2020), de pe PubMed Central, le-am citit integral. Pentru Davelaar et al. (2005) am citit rezumatul. Glanzer și Cunitz (1966) nu l-am citit; îl descriem după Rundus și Atkinson.
Surse
- Bennet B. Murdock (1962). The serial position effect of free recall
- Murray Glanzer, Anita R. Cunitz (1966). Two storage mechanisms in free recall
- Dewey Rundus, Richard C. Atkinson (1970). Rehearsal processes in free recall: A procedure for direct observation
- Eddy J. Davelaar, Yonatan Goshen-Gottstein, Amir Ashkenazi, Henk J. Haarmann, Marius Usher (2005). The demise of short-term memory revisited: Empirical and computational investigations of recency effects
- David Bestue, Luis M. Martínez, Alex Gomez-Marin, Miguel A. Gea, Jordi Camí (2020). Long-term memory of real-world episodes is independent of recency effects: Magic tricks as ecological tasks
Vezi și: Efectul Zeigarnik, Euristica disponibilității, Învățarea eșalonată și testarea de sine, Regula vârfului și finalului (peak-end rule)