neur.ro

Efectul momelii (decoy effect)

tip: efect · origine: studiu · dovezi: susținute · teme: alegeri și costuri

Afirmația evaluată: O a treia opțiune, clar mai slabă decât una dintre cele principale, o face pe aceasta să fie aleasă mai des.

Publicat · cum lucrăm

Pe scurt

Efectul momelii, numit și efect de atracție, apare când alegi între două opțiuni care se compensează: una e mai bună, dar mai scumpă, cealaltă mai ieftină, dar mai slabă. Dacă se adaugă o a treia opțiune, clar mai slabă decât una dintre ele, dar nu și decât cealaltă, opțiunea care o depășește e aleasă mai des. A treia opțiune e momeala. Efectul e solid în experimentele cu cifre, dar mult mai slab sau absent cu produse reale.

Ce spune

Studiul original. Huber, Payne și Puto (1982) au vrut să testeze o regulă a teoriei alegerii raționale: adăugarea unei opțiuni nu poate face ca o opțiune deja existentă să fie aleasă mai des. Au construit momeli pe care aproape nimeni nu le alegea, în medie cam 2% dintre participanți, și au arătat că regula poate fi încălcată. Studiul nu l-am citit; îl descriem după replica autorilor din 2014.

Limitele. Frederick, Lee și Baskin (2014) au observat că aproape toate demonstrațiile descriau produsele doar prin cifre, de exemplu un televizor cu calitatea imaginii 7,3 și prețul 390 de dolari. În 19 studii cu produse gustate, atinse sau văzute, de la sucuri și fructe la poze cu priveliștea din apartamente, n-au găsit efectul niciodată. Uneori momeala chiar a scăzut alegerea opțiunii pe care trebuia s-o ajute. Cu pariuri, efectul a apărut când șansa de câștig era scrisă în procente, dar a dispărut când aceeași șansă era desenată ca o porțiune dintr-un cerc. N-au reușit nici să replice câteva studii celebre, printre care un exemplu cu abonamente la o publicație, popularizat într-o carte de succes.

Sus: când șansa de câștig era scrisă în cifre, momeala a crescut alegerea pariului-țintă de la 21% la 37%; când era desenată, alegerea a rămas la 34% și 35%. Jos: efectul a apărut clar în 4 din 5 studii cu opțiuni doar în cifre, în 2 din 5 cu cifre însoțite de imagini sau text și în niciunul din 27 de studii cu produse gustate, atinse sau văzute. Momeala depinde de cum arată opțiunile Frederick, Lee și Baskin, 2014 Cât de des a fost ales pariul-țintă studiul 2b, 791 de oameni cifre, fără momeală 21% cifre, cu momeală 37% desen, fără momeală 34% desen, cu momeală 35% Studii în care efectul a apărut clar după cum erau prezentate opțiunile doar cifre 4 din 5 cifre și imagini sau text 2 din 5 gustate, atinse, văzute 0 din 27 Momeala a mers când opțiunile erau în cifre; cu produse încercate direct, nu.
Sus: procentul celor care au ales pariul-țintă, cu și fără momeală. Jos: numărul de studii cu un efect semnificativ, din cele 37 grupate de autori după felul în care erau prezentate opțiunile.

Replica autorilor originali. Huber, Payne și Puto (2014) au răspuns că efectul se replică atunci când condițiile studiului sunt reproduse, cum s-a văzut la pariurile în cifre. Au explicat de ce efectul poate dispărea: oamenii au deja preferințe clare, nu observă că momeala e mai slabă sau chiar aleg momeala. În unele dintre studiile criticate, până la 18% dintre participanți au ales momeala. Au recunoscut totuși că, în forma lui strictă, efectul probabil apare rar în piață, unde produsele au multe atribute și opțiunile clar inferioare nu rezistă mult pe raft.

Un test mare, preînregistrat. Hasan et al. (2025) au testat efectul pe 2.293 de oameni, cu peste 22.000 de alegeri între produse precum apartamente, laptopuri sau prosoape de hârtie. Au variat felul în care erau prezentate opțiunile: cifre sau grafice cu bare, ordinea și așezarea lor. Efectul a apărut în 23 din 24 de variante: opțiunea ajutată de momeală a fost aleasă în medie de 1,5 ori mai des decât cealaltă. A fost puțin mai slab cu grafice decât cu cifre și mai slab când momeala nu stătea lângă opțiunea pe care o ajuta. În toate variantele, însă, atributele erau date explicit.

Cumpărături reale. Devine et al. (2025) au analizat 3,6 milioane de cumpărături de vin dintr-un lanț de magazine din Marea Britanie. Au comparat perechi de vinuri populare, unul mai bun și mai scump, celălalt mai ieftin și mai slab, cu calitatea estimată după notele din aplicația Vivino. Când celelalte vinuri de pe raft erau, în medie, mai scumpe și mai slabe decât unul dintre cele două, acesta a fost ales ceva mai des. Diferența a fost de circa 1%. La cei care cumpărau vin des, efectul aproape a dispărut.

Exemplu

Un cinematograf vinde floricele mici cu 10 lei și mari cu 18 lei. Dacă adaugă o porție medie tot cu 18 lei, dar mai mică decât cea mare, porția mare poate părea o afacere bună. Exemplul e o ilustrare, nu un studiu citat aici.

Cum îl aplici

Pașii de mai jos sunt un mod practic de aplicare propus de noi, pornind de la studiile citate.

  1. Scoate din calcul opțiunea clar mai slabă. Compară apoi doar cele două opțiuni care se compensează.
  2. Întreabă-te dacă ai alege la fel fără a treia opțiune. Asta e chiar regula pe care momeala o încalcă.
  3. Stabilește dinainte ce contează pentru tine. Huber et al. notează că efectul scade când oamenii au deja preferințe clare, iar Devine et al. l-au găsit aproape absent la cumpărătorii frecvenți.
  4. Nu te baza pe momeli ca truc de vânzare. În cumpărăturile reale de vin efectul a fost de circa 1%, iar cu produse încercate direct n-a apărut.

Limite și nuanțe

Surse

Vezi și: Efectul de ancorare, Efectul de încadrare (framing effect), Efectul opțiunii implicite (default effect)