Eroarea retrospectivă (hindsight bias)
Afirmația evaluată: După ce aflăm cum s-a terminat ceva, ni se pare că era previzibil.
Publicat · cum lucrăm
Pe scurt
Eroarea retrospectivă, numită și efectul „știam eu”, înseamnă că, după ce aflăm cum s-a terminat o situație, supraestimăm cât de previzibil era acel rezultat. Ne amintim greșit ce credeam înainte sau ne închipuim că oricine ar fi putut vedea ce urma. Efectul face trecutul să pară mai ușor de prevăzut decât era și ne poate împiedica să învățăm din el.
Ce spune
Studiul clasic. Fischhoff (1975) a arătat că oamenii care află rezultatul unui eveniment îl consideră mai probabil decât cei care nu-l știu, și că își amintesc greșit propriile predicții, apropiindu-le de rezultat. Nu l-am citit; îl descriem după Bernstein et al. (2011).
De la 3 la 95 de ani. Bernstein, Erdfelder, Meltzoff, Peria și Loftus (2011) au testat 194 de oameni, de la copii de 3 ani la vârstnici de 95. Toate grupele de vârstă au manifestat efectul, la toate cele trei sarcini: întrebări de cultură generală și imagini neclare care deveneau treptat clare. Efectul a fost mai mare la preșcolari și la vârstnici. Preșcolarii înlocuiau pur și simplu răspunsul lor inițial cu cel corect. Vârstnicii își uitau mai des răspunsul inițial și îl reconstruiau mai aproape de cel corect. Autorii notează că efectul a fost documentat în mai multe culturi și în judecăți medicale, juridice, sportive și electorale.
Cât de mult crește estimarea. Salmen, Ermark și Fiedler (2023) le-au cerut la 90 de participanți să estimeze cât de probabil era un rezultat în scenarii despre experimente fictive. Cei care știau rezultatul l-au estimat în medie la 59%, față de 50% la cei care nu-l știau. Cei care estimaseră întâi fără să știe au urcat la 63% după ce au aflat. Dar cei care știau rezultatul și au fost rugați apoi să judece ca și cum nu l-ar ști au coborât la 49%, adică au reușit să facă o estimare nedistorsionată. După două săptămâni, oamenii își aminteau mai ales ultimul răspuns pe care îl dăduseră.
La experți. Banham-Hall și Stevens (2019) au invitat 93 de medici să evalueze trei cazuri. Pentru fiecare caz, unii aflau că pacientul și-a revenit complet, alții că a murit la scurt timp după externare. În două din cele trei cazuri, aceeași îngrijire a fost notată ca slabă când pacientul murise și ca bună sau acceptabilă când se recuperase. Vechimea medicului n-a contat. Schill, Gray și Brady (2023) au arătat că și percepția vizuală e afectată: 40 de radiologi experimentați recunoșteau mai bine o anomalie într-o mamografie neclară dacă văzuseră înainte imaginea clară.
Exemplu
După o criză financiară, comentatorii explică de ce era „evident” că va veni. Dacă te uiți la ce scriau aceiași oameni înainte de criză, puțini o anunțau. Exemplul e o ilustrare, nu un studiu citat aici.
Cum îl aplici
Pașii de mai jos sunt un mod practic de aplicare propus de noi, pornind de la studiile citate.
- Notează-ți predicțiile înainte. E singurul mod sigur de a ști ce credeai cu adevărat, nu ce crezi acum că ai crezut.
- Când judeci o decizie după rezultat, întreabă ce se putea ști atunci. Vezi și intrarea despre judecata după rezultat, apropiată de aceasta.
- Cere explicit judecata „ca înainte”. Salmen et al. arată că oamenii își pot corecta estimarea când li se cere clar să ignore rezultatul.
- În evaluări de caz, ascunde rezultatul când se poate. Medicii au judecat aceeași îngrijire mult mai sever când știau că pacientul a murit.
Limite și nuanțe
- Efectul e mare uneori, mic alteori. În studiul cu medicii, un caz din trei n-a arătat deloc efectul. Mărimea depinde de situație.
- Nu e doar o greșeală de memorie. Salmen et al. arată că și felul în care e pusă întrebarea contează: oamenii răspund după ce cred că li se cere, iar ce au spus ultima dată devine apoi amintirea lor.
- Se suprapune cu alte efecte. Judecata după rezultat (outcome bias) e despre evaluarea deciziei; eroarea retrospectivă e despre cât de previzibil părea rezultatul. În practică, apar adesea împreună.
- Meta-analizele nu le-am citit. Există meta-analize din 1991 și 2004, accesibile doar contra cost. Afirmația că efectul e robust și documentat în mai multe culturi o luăm din Bernstein et al.
- Am exclus lucrările lui Lawrence Sanna. El a publicat mai multe studii despre eroarea retrospectivă, dar a avut lucrări retrase pentru date falsificate.
- Ce am citit. Bernstein et al. (2011), Salmen et al. (2023) și Schill et al. (2023), de pe PubMed Central, le-am citit integral. Pentru Banham-Hall și Stevens (2019) am citit rezumatul. Fischhoff (1975) nu l-am citit; îl descriem după Bernstein et al.
Surse
- Baruch Fischhoff (1975). Hindsight is not equal to foresight: The effect of outcome knowledge on judgment under uncertainty
- Daniel M. Bernstein, Edgar Erdfelder, Andrew N. Meltzoff, William Peria, Geoffrey R. Loftus (2011). Hindsight bias from 3 to 95 years of age
- Edward Banham-Hall, Sian Stevens (2019). Hindsight bias critically impacts on clinicians' assessment of care quality in retrospective case note review
- Karolin Salmen, Florian K. G. Ermark, Klaus Fiedler (2023). Pragmatic, constructive, and reconstructive memory influences on the hindsight bias
- Hayden M. Schill, Samantha M. Gray, Timothy F. Brady (2023). Visual hindsight bias for abnormal mammograms in radiologists
Vezi și: Blestemul cunoașterii, Judecata după rezultat (outcome bias)