neur.ro

Iluzia de control (illusion of control)

tip: efect · origine: studiu · dovezi: contestate · teme: judecăți și probabilități

Afirmația evaluată: Oamenii se poartă ca și cum ar putea influența rezultate care depind doar de noroc.

Publicat · cum lucrăm

Pe scurt

Iluzia de control înseamnă că ne purtăm ca și cum am putea influența lucruri care depind doar de noroc. Ideea vine din studiile lui Ellen Langer din 1975 și a stat la baza explicațiilor despre jocurile de noroc problematice. Partea cea mai cunoscută, că simplul fapt de a-ți alege biletul te face să crezi că ai șanse mai mari, nu s-a confirmat în replicări mari. Alte forme ale iluziei, ca efectul unei serii de câștiguri la început, s-au replicat doar parțial.

Ce spune

Biletele de loterie. Langer (1975) le-a oferit unor angajați de birou un bilet de loterie de 1 dolar, cu poza unui jucător de fotbal. Unii și-au ales biletul, alții l-au primit. Înainte de extragere, li s-a propus să-l vândă înapoi, la ce preț voiau. Cei care aleseseră au cerut în medie 8,67 dolari, ceilalți 1,96. Într-un alt studiu, cei care aflaseră numerele biletului treptat, în zile diferite, au păstrat mai des biletul decât să-l schimbe pe unul dintr-o loterie cu șanse vizibil mai mari: 64% față de 32%. Langer a propus patru factori care creează iluzia: alegerea, implicarea, competiția și familiaritatea. Studiul original nu l-am citit; îl descriem după Clark și Wohl (2022) și Klusowski et al. (2021).

Sus: în studiul lui Langer din 1975, cei care și-au ales biletul de loterie de 1 dolar au cerut în medie 8,67 dolari ca să-l vândă înapoi, iar cei care l-au primit, 1,96 dolari. Jos: în studiul 1 al lui Klusowski și colegilor săi, cu 794 de participanți, șansa resimțită de a câștiga a fost 5,49 pentru cei care și-au ales numerele și 5,45 pentru cei care le-au primit, pe o scală de la 1 la 9. Alegerea biletului: atunci și acum Langer, 1975; Klusowski et al., 2021 Prețul cerut pe un bilet de 1 dolar Langer (1975), 53 de angajați și-au ales biletul 8,67 $ l-au primit 1,96 $ Cât de probabil li se părea că vor câștiga Klusowski et al. (2021), studiul 1, 794 de oameni și-au ales numerele 5,49 le-au primit 5,45 Alegerea a schimbat rareori șansele percepute.
Sus: Langer (1975), studiul 2, după Clark și Wohl (2022); prețul mediu cerut ca să vândă biletul înapoi. Jos: Klusowski et al. (2021), tabelul 1, scala de la 1 la 9. Măsurile diferă; comparați direcția, nu mărimea.

Alegerea, testată din nou. Klusowski, Small și Simmons (2021) au rulat 17 experimente preînregistrate, cu 10.825 de participanți. În primele nouă, la loterii cu zaruri, la ruletă și la ciocolate, cei care alegeau nu se simțeau mai aproape de un rezultat bun decât cei cărora li se atribuia o variantă. Alegerea a contat doar când chiar le creștea șansele. În cele câteva experimente în care cei care alegeau păreau mai încrezători, cauza era alta: unii participanți credeau dinainte, deși li se spusese contrariul, că una dintre variante e mai bună, și pe aceea o alegeau. Autorii notează și că rezultatul lui Langer are alte explicații posibile: participanții puteau pur și simplu să-și placă mai mult biletul cu jucătorul ales sau să se teamă de regretul de a-l vinde și a-l vedea câștigând.

Seria de câștiguri. Langer și Roth (1975) i-au pus pe participanți să ghicească rezultatul a 30 de aruncări de monedă. Fără să știe, toți aveau exact jumătate răspunsuri corecte, dar unii câștigau mai ales la început, alții mai ales la sfârșit. Cei cu câștiguri la început s-au considerat mai buni la ghicit. Eben et al. (2023) au repetat studiul online, preînregistrat, cu 289 de participanți. Direcția s-a păstrat, dar efectul a fost mic spre mediu, mai slab decât în original. Doar una dintre cele cinci întrebări a trecut pragul stabilit dinainte, iar scorul total, calculat după colectarea datelor, a arătat o diferență medie.

Ce spune meta-analiza. Ștefan și David (2013) au găsit, în medie, un efect moderat în experimentele despre iluzia de control. Ei notează însă că studiile măsoară lucruri foarte diferite, deci e posibil ca sub același nume să fie fenomene diferite.

La jucători. Orgaz, Estévez și Matute (2013) au dat unui grup de 49 de persoane diagnosticate cu joc patologic și unui grup de 51 de persoane fără diagnostic o sarcină fără legătură cu jocurile: decideau dacă dau un medicament fictiv unor pacienți fictivi. Vindecarea nu depindea deloc de medicament. Ambele grupuri au crezut totuși că medicamentul ajută, iar jucătorii mai mult: 70,6 față de 57,2, pe o scală de la 0 la 100.

Exemplu

Cineva aruncă zarurile mai tare când are nevoie de un număr mare și mai încet când are nevoie de unul mic. Rezultatul nu depinde de forța aruncării, dar senzația de control e puternică. Exemplul e o ilustrare, nu un studiu citat aici.

Cum îl aplici

Pașii de mai jos sunt un mod practic de aplicare propus de noi, pornind de la studiile citate.

  1. Întreabă dacă acțiunea ta schimbă probabilitatea, nu doar cum te simți. Un buton de oprire a rolelor la un aparat de joc sau numerele alese la loterie nu schimbă șansele.
  2. Nu te lăsa păcălit de un început norocos. Câteva câștiguri la rând la început nu arată că ai un talent pentru un joc de noroc.
  3. Fii atent la produsele care îți dau senzația de control. Clark și Wohl descriu cum aparatele de joc moderne adaugă butoane și opțiuni care nu schimbă câștigul mediu, dar întăresc impresia de control.
  4. Nu presupune că a-i lăsa pe oameni să aleagă îi face mai încrezători. Replicările mari arată că alegerea între variante egale nu schimbă percepția șanselor.

Limite și nuanțe

Surse

Vezi și: Costul irecuperabil, Efectul de înzestrare și preferința pentru status quo, Eroarea jucătorului (gambler's fallacy)