neur.ro

Gândește și varianta opusă

Consider the opposite

tip: tehnică · origine: studiu · dovezi: susținute · teme: judecăți și probabilități

Afirmația evaluată: Să te întrebi ce ai crede dacă lucrurile ar sta invers reduce erorile de judecată.

Publicat · cum lucrăm

Pe scurt

Să te gândești și la varianta opusă înseamnă să te întrebi, înainte de o concluzie, ce ai crede dacă dovezile ar arăta invers sau de ce ai putea greși. Lord, Lepper și Preston (1984) au propus tehnica împotriva tendinței de a judeca dovezile în favoarea propriei păreri. A funcționat mai bine decât simplul îndemn de a fi obiectiv. Studii ulterioare au găsit efecte și la ancorare și la alte judecăți, dar un studiu din 2023 a dat rezultate amestecate.

Ce spune

Ideea. Lord, Lepper și Preston (1984) pornesc de la o observație atribuită lui Francis Bacon: multe erori de judecată vin din faptul că nu ne gândim la posibilitățile care contrazic ce credem pe moment. Dacă cineva e îndemnat să se gândească la opus, ar trebui să judece mai puțin părtinitor.

Primele experimente. Lord et al. (1984) au testat ideea în două domenii: cum judecă oamenii dovezi despre teme sociale și cum își verifică impresiile despre personalitatea cuiva. Într-unul dintre experimente au reluat studiul clasic despre pedeapsa cu moartea, în care susținătorii și oponenții găseau mai convingător studiul care le confirma părerea. Participanții dintr-un grup au fost rugați să se gândească cum ar fi evaluat metoda fiecărui studiu dacă rezultatele ar fi fost exact invers. Altora li s-a cerut doar să fie cât mai obiectivi și imparțiali. Îndemnul la obiectivitate n-a ajutat. Gândirea la opus a redus atât judecata părtinitoare, cât și polarizarea părerilor.

La ancorare. Mussweiler, Strack și Pfeiffer (2000) au cerut unor experți auto să estimeze valoarea unei mașini de zece ani, după ce experimentatorul le spunea propria estimare, mică sau mare. Ancora le-a influențat estimările. Dar cei rugați să găsească argumente pentru care ancora nu e potrivită au fost influențați mai puțin. Asta contează pentru că, după cum notează Mussweiler, Englich și Strack (2004), avertismentele explicite despre ancorare, chiar și cu direcția în care distorsionează, nu reduc efectul.

Nu doar opusul. Hirt și Markman (1995) au arătat că nu trebuie neapărat varianta opusă: orice alternativă plauzibilă te face să te gândești la mai multe posibilități și reduce eroarea. Contează însă ca alternativa să pară plauzibilă.

Cât de mult a contat părerea inițială în evaluarea a două studii inventate despre pandemie, măsurat ca proporție de varianță explicată. În primul studiu: 0,52 în grupul de control și 0,43 la cei care au căutat motive pentru care studiul ar putea greși. În al doilea studiu: 0,36 în grupul de control și 0,04 la cei care s-au gândit cum ar evalua studiul dacă ar fi arătat opusul. Cât a contat părerea inițială în evaluarea studiilor (η², de la 0 la 1) Studiul 1: vaccinarea fără instrucțiuni 0,52 „dă trei motive pentru care studiul ar putea greși” 0,43 Studiul 2: restricțiile fără instrucțiuni 0,36 „cum l-ai evalua dacă ar fi arătat opusul?” 0,04 262 și 250 de participanți, în 2022
Date din Greitemeyer (2023), statisticile raportate în text. Cu cât valoarea e mai mică, cu atât evaluarea a depins mai puțin de părerea inițială.

Un test recent. Greitemeyer (2023) a testat două variante ale tehnicii pe teme legate de pandemie, în 2022. Participanții au citit rezumatele a două studii inventate, unul pentru și unul împotriva părerii lor, și le-au evaluat.

Autorul notează că cele două studii au diferit și prin temă: convingerile despre vaccin erau mai puternice. Tehnicile ar putea funcționa mai slab când convingerile sunt puternice.

Exemplu

Citești un articol care confirmă exact ce credeai despre o dietă și ți se pare foarte bine făcut. Te întrebi: dacă același studiu, cu aceeași metodă, ar fi găsit contrariul, l-aș fi considerat la fel de bun? Dacă răspunsul e nu, te uiți mai atent la metodă. Exemplul e o ilustrare, nu un studiu citat aici.

Cum îl aplici

Pașii de mai jos sunt un mod practic de aplicare propus de noi, pornind de la studiile citate.

  1. Nu te baza pe intenția de a fi obiectiv. În studiul lui Lord et al., îndemnul de a fi imparțial n-a ajutat.
  2. Inversează rezultatul. Când judeci o dovadă, întreabă-te cum ai judeca-o dacă ar fi arătat opusul. Asta a fost varianta care a mers în ambele studii care au testat-o pe dovezi.
  3. Când pornești de la un număr, caută motive pentru care e greșit. La ancorare, argumentele împotriva ancorei au redus efectul.
  4. Alternativa trebuie să fie plauzibilă. Nu trebuie să fie exact opusul, dar trebuie să ți se pară posibilă.
  5. Așteaptă-te la un efect parțial. Chiar și în cel mai bun caz, părtinirea a scăzut, nu a dispărut.

Limite și nuanțe

Surse

Vezi și: Disonanța cognitivă (cognitive dissonance), Efectul de ancorare, Eroarea de confirmare