Via negativa

Calea prin eliminare

model mental · origine: studiu · dovezi: susținute

Pe scurt

Via negativa („calea negativă”) înseamnă să îmbunătățești ceva eliminând, nu adăugând: o regulă inutilă, o ședință, un pas dintr-un proces, un obicei. Termenul vine din teologie, unde descria încercarea de a spune ce este Dumnezeu prin ce nu este. Nassim Taleb l-a folosit în Antifragile (2012) ca principiu general: adesea știm mai sigur ce să evităm decât ce să adăugăm. Cercetarea recentă arată de ce ideea merită reamintită: când vor să îmbunătățească ceva, oamenii se gândesc implicit la ce să adauge și trec cu vederea ce ar putea scoate.

Ce spune

Studiul de bază. Adams, Converse, Hales și Klotz (2021) au publicat în Nature opt experimente despre felul în care oamenii caută schimbări. Concluzia lor: oamenii caută implicit transformări care adaugă și, în consecință, le scapă pe cele care scad. Participanții au identificat mai rar o soluție avantajoasă prin eliminare în trei situații:

• când sarcina nu le amintea că pot elimina;
• când aveau o singură ocazie, nu mai multe, să observe că strategia de adăugare nu merge;
• când erau sub o încărcare mentală mai mare.

Una dintre sarcini folosea o construcție Lego cu o platformă sprijinită pe o singură piesă, în colț. Platforma putea fi stabilizată adăugând piese de susținere sau, la fel de bine, scoțând piesa din colț. Autorii leagă tendința de probleme concrete: programe supraîncărcate, birocrație instituțională și efecte dăunătoare asupra mediului.

Replicarea din 2025. Fillon, Girandola, Bonnardel și Souchet (2025) au reluat trei dintre experimente într-un studiu preînregistrat, cu 477 de adulți din Franța. Participanții au propus 1.155 de idei care adaugă și doar 297 care scad. O simplă amintire („Nu uita că poți adăuga lucruri sau le poți elimina”) a crescut proporția celor care au propus măcar o idee de eliminare. Un al doilea experiment a arătat că formularea care menționa doar eliminarea a funcționat mai bine decât cea care pomenea întâi eliminarea și apoi adăugarea.

Dar nu peste tot la fel. Juvrud, Myers și Nyström (2024) au reluat sarcina cu Lego și o sarcină cu simetrii pe o grilă, în SUA și în Suedia, cu adulți și cu copii de 9–10 ani. Rezultatele au fost mixte. La adulți, sarcina cu grila, cu stimuli neutri, nu a arătat nicio diferență între adăugare și eliminare. La Lego, preferința pentru adăugare a apărut doar când soluțiile mixte, cu adăugare și eliminare, au fost numărate împreună cu cele doar prin adăugare. Adulții suedezi au folosit mai des soluții prin eliminare decât cei americani, iar copiii au neglijat eliminarea cel puțin la fel de mult ca adulții. Concluzia autorilor: tendința depinde de sarcină, de cultură și de vârstă și poate fi mai puțin generală decât sugera studiul original. Tot ei semnalează o posibilă problemă de metodă: în sarcina cu Lego din 2021, instrucțiunea pomenea întâi „adaugă” și abia apoi „scoate”.

Exemplu

Un exemplu construit pentru acest text: o echipă se plânge că proiectele merg greu. Reflexul e să adauge ceva: un instrument nou, o ședință de sincronizare, un raport săptămânal. Întrebarea prin eliminare e alta: ce putem opri? O ședință pe care nu o mai citește nimeni în notițe, un pas de aprobare care nu a respins nimic de un an, un raport pe care îl completează toți și nu îl folosește nimeni.

Cum îl aplici

Pașii de mai jos sunt un mod practic de aplicare propus de noi. Singurul lucru testat direct e că o amintire explicită a eliminării crește numărul ideilor de acest fel.

1. Pune întrebarea explicit. Înainte să adaugi ceva, întreabă „ce aș putea scoate?”. În studii, exact o astfel de amintire a crescut ideile de eliminare (Adams et al., 2021; Fillon et al., 2025). Formularea care pomenește doar eliminarea a mers cel mai bine.
2. Nu te opri la prima idee. Adams et al. au găsit că oamenii au observat mai des soluțiile prin eliminare când au avut mai multe ocazii să vadă că adăugarea nu funcționează. Dă-ți timp pentru o a doua și o a treia variantă.
3. Decide cu mintea liberă. Sub încărcare mentală, participanții au găsit mai rar soluțiile prin eliminare. Deciziile importante despre ce să tai merită luate când nu ești copleșit.
4. Fă un inventar periodic. Programul, regulile, abonamentele, pașii dintr-un proces: listează-le și întreabă, pentru fiecare, ce s-ar întâmpla dacă ar dispărea.

Limite și nuanțe

• Generalitatea e discutată. Replicarea din 2025 confirmă tendința, dar studiul din 2024 găsește rezultate mixte, dependente de sarcină, cultură și vârstă. Efectul pare real, dar nu universal.
• Sarcini de laborator. Majoritatea dovezilor vin din sarcini simple (Lego, grile, liste de idei). Legătura cu birocrația sau cu programele încărcate e o extrapolare pe care autorii o propun, nu un rezultat măsurat direct.
• Nu orice eliminare e bună. Principiul nu spune că e mai bine să scoți decât să adaugi, ci că eliminarea e adesea uitată ca opțiune. Uneori soluția corectă chiar e să adaugi ceva.
• Taleb e o carte, nu un studiu. Folosirea termenului ca principiu de viață vine din eseul lui Taleb. Partea testată empiric e doar tendința de a trece cu vederea eliminarea.

Surse

• Gabrielle S. Adams, Benjamin A. Converse, Andrew H. Hales, Leidy E. Klotz (2021). People systematically overlook subtractive changes
• Adrien Alejandro Fillon, Fabien Girandola, Nathalie Bonnardel, Lionel Souchet (2025). The Overlooking of Subtractive Changes: Replication and Extension to Stronger Cues and Social Norms
• Joshua Juvrud, Laurence Myers, Pär Nyström (2024). People overlook subtractive changes differently depending on age, culture, and task
• Nassim Nicholas Taleb (2012). Antifragile: Things That Gain from Disorder

Vezi și: Circle of competence, Diminishing returns, Pareto principle